Obrigada Portugalia! – episodul 1 – Portugalia in cateva cuvinte & Porto

Cele 10 zile in care am parcurs vreo 1500 de km mi-au definit savoarea Portugaliei.

Portugalia este frumoasa, arida si vibranta.

Limba este melodioasa si foarte «vorbita» acolo. Doamne! Oamenii astia chiar vorbesc, nu asa de galagios ca italienii, insa mult si repede. Nu stiu ce au sa-si comunice insa o fac mult si des:).

Nu spun ca oamenii sunt amabili si deosebit de primitori pentru ca este un cliseu. Sunt normali, preocupati de treburile lor zilnice, autentici si ingaduitori cu sutele de mii de turisti care le fac zi de vara viata mai grea decat este si asa (e de notorietate situatia nu dintre cele mai stralucite-depinde cu cine compari). Sunt, in definitiv, ca si noi, latini.

Deci, ai parte de un popor autentic, pe care il vezi cu bune si rele. Il vezi zambind, glumind, vorbind, muncind, dar si aruncand gunoaie pe jos, vorbind morocanos, repezit sau iritat. Eu una prefer asa decat sa vad fata lor comerciala. Vorbitori sau nevorbitori de limba engleza reusesti sa te intelegi cu ei mai ales pentru ca esti latin, ca si ei.

Drumurile lor sunt impecabile. Unii ar spune ca au primit ajutoare de la UE pentru ca erau inapoiati – „ruda saraca a Spaniei” – si de asta au drumuri. Da, au primit, insa au fost in stare sa faca autostrazi care brazdeaza toata tara, lucru pe care altii (stiti voi la cine ma refer!) nici macar nu-l planuiesc, dar sa-l mai si realizeze… De mentionat ca te si costa sa le folosesti, cred ca am platit in jur de 100 de euro drept taxa de autostrada, insa consider ca merita cu prisosinta mai ales in genul asta de calatorie cand vrei sa incapa cat mai mult in cele 10 zile.

Clima a fost foarte diferita de asteptarile mele. Ma asteptam sa fie insuportabil de cald fiind mijlocul lunii august. N-a fost asa!  E cald ziua, insa suportabil datorita influentei raurilor si oceanului, dar odata cu lasarea serii se simte racoarea. In Algarve e mai cald decat in rest, insa datorita oceanului Atlantic chiar si acolo se racoreste binisor noaptea. Ziua briza oceanului te pacaleste astfel ca te poti trezi ars de soare si toropit de caldura fara sa iti dai seama.

Azulejos sunt peste tot in Porto si Lisabona, dar si in orasele mai mici, mai putin insa in Algarve. Acolo toate sunt sau tind a fi albe. E de inteles la arsita care este ziua in Algarve! Pentru cine nu stie, azulejos este placa ceramica cu care sunt acoperite fatadele cladirilor si care are si scop decorativ insa este folosita foarte mult datorita impermeabilitatii sale. Uitati o mostra!

Mancarea este superb „de delicioasa” cel putin cea care vine din mare sau in cazul lor din ocean. Si acum imi ploua in gura cand ma gandesc la sardinele proaspete pe gratar,  la crevetii de la Taberna do Gabriel (cei mai buni pe care i-am mancat vreodata) sau la porcul alentejana (cu scoici). As manca Pateis de Belem sau Pateis de Nata – niste pateuri cu o crema de oua a caror denumire variaza in functie de locul de unde le iei –pana nu m-as mai ridica de jos :). Caldo Verde- supa traditionala din cartofi– nu m-a impresionat, dimpotriva a parut fada. In schimb cataplana cu fructe de mare si peste – cataplana e o tigaie acoperita, din doua bucati metalice (cred ca e de cupru)  – este peste tot si este de neratat.

 

Cam asta despre Portugalia.  Dar sa incepem cu inceputul….    PORTO

Putina geografie. Este al doilea oras al tarii ca marime si este situat in nordul Portugaliei. Nu va inchipuiti o metropola extinsa pentru ca are vreo 160.000 locuitori efectiv in oras si in jur de vreun million in zona metropolitana.

Si un pic de istorie… Referințele la Porto incep cu secolulul V, pe timpul Imperiului Roman. Era numit Portus Cale – Portul lui Cale. De la aceasta regiune s-a dezvoltat regatul Portugaliei – mare putere maritima si coloniala in epoca marilor descoperiri- si implicit Portugalia de azi. Restul cititi si singuri!

Daca ar fi sa locuiesc in Portugalia probabil ca aceasta ar fi orasul in care as locui pentru ca are niste cartiere aerisite, curate si verzi- spre deosebire de restul arid al tarii-  plaje, plamieri, Douro, Atlanticul, ceata, soare si, bineinteles, vinuri.

 

Faleza raului Douro din dreapta Ponte Luiz I – pod peste raul Douro pe doua nivele ambele circulabile-  (a se vedea poza) este mica, si inghesuita, nu foarte curata, intesata de lume, terase, cantareti de strada, tarabe, insa avand farmecul sau si arhitectura specifica. Pozele acestei parti a orasului – a se vedea mai sus – sunt cele sub care scrie de obicei Porto si se incadreaza perfect in categoria representativ (Eng. Iconic) cum spune Travel Channel (da, surpriza!! urmaresc Travel Channel:))) ).

Cealalta faleza este taramul vinurilor. Te intampina inca din primul moment reclamele vinariilor – cum le denumesc eu- respectiv pivnite si magazine de vinuri. Din pacate, pivnitele erau inchise cand am ajuns noi pe taramul vinurilor, iar a doua zi dimineata am plecat spre Lisabona. Am reusit sa le vedem doar pe cele din urma. Am nimerit un magazin foarte cochet, iar proprietarul era un pasionat. Avea mai toate sortimentele de vin si iti putea povesti ore intregi despre ele. Am incercat trei varietati Tawny Porto, White Porto and Ruby Porto. Din nou, vorbim de vinul facut de englezi cel pe care il opresc din fermentare prin adaugarea de coniac si care are in jur de 20% alcool. Tawny Porto a fost prea dur pentru noi, insa celelalte doua ne-au mers la suflet astfel incat am plecat cu provizii si daruri pentru acasa.

 

Ma voi intoarce intr-o zi cu siguranta pentru ca a ramas neexplorata Valea Raului Douro cu podgoriile nenumarate in trepte, iar pivnitele nu vor fi evitate ….mai ales ca am prins gustul vinului de Porto cel al englezilor, nu cel al portughezilor.

Pe aceasta faleza raului nu am facut cunostiinta numai cu vinul de Porto ci si cu ceata:) si nu cea din Twin Peaks. Acolo unde Douro se varsa in Atlanic se formeaza o ceata groasa care din departare pare uneori a acoperi complet podul intens circulat peste Douro. Si nu vorbim de Ponte Luiz I ci de un altul al carui nume nu mi-l amintesc, dar il vedeti mai jos in poze.

Am banuit de ce se formeaza ceata insa nu am rezistat sa nu vad ce se intampla acolo si sa fotografiez. Asa ca dimineata urmatoare era deja hotarata: mergeam la varsarea lui Douro. Zis si facut! Zona era mai animata decat am crezut si decat m-as fi asteptat. Exista plaja la Douro si exista plaja la Atlantic. Ceata era prezenta, insa nu-i impiedica pe localnici si pe cei cativa turisti care dormisera in rulotele de la margine sa se intaleze pe plaja cu „catel si purcel”. Digurile de protectie in fata valurilor puternice ale Atlanticului erau intesatate de localnici pescari, iar pe marginea raului isi executau rutina practicantii de jogging .

Mi-a ramas intiparita o senzatie foarte relaxanta. Incepea calatoria!

p.s.1  Ceata se formeaza datorita diferentei de temperatura dintre Douro si Atlantic sau cel putin asa cred eu.

p.s. 2 In episodul urmator…..

Lisabona

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Obrigada Portugalia! – episodul 1 – Portugalia in cateva cuvinte & Porto&8221;

  1. Nu stiu cum ai facut, dar nu m-am plictisit deloc citind tot ceea ce ai scris aici. Pe sistemul clar, scurt si cuprinzator m-ai cucerit sau, mai degraba, Portugalia m-a cucerit. Imi place limba lor foarte mult si imi vine in minte Amalia Rodrigues. Astept episodul 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s